Jocul vieții al lui Conway

Cum folosești Jocul vieții

1. Desenează celule vii atingând sau trăgând pe tablă, sau alege un model gata făcut, precum planorul, pulsarul sau tunul lui Gosper.
2. Apasă «Pornește» și urmărește cum evoluează. Cu «O generație» avansezi pas cu pas, iar cu «Pauză» oprești simularea.
3. Schimbă viteza, mărimea tablei sau regula și încearcă «Aleatoriu» ca să începi cu o tablă plină de celule puse la întâmplare.
4. Când tabla se stabilizează, intră într-un ciclu care se repetă sau rămâne fără celule vii, te anunțăm.

Ce este Jocul vieții

Jocul vieții este un automat celular inventat în 1970 de matematicianul britanic John Conway și popularizat de Martin Gardner în revista Scientific American. Nu e un joc în care câștigi sau pierzi: tu stabilești poziția de start, iar restul îl fac regulile, fără ca cineva să intervină.

Tabla este o grilă de căsuțe, fiecare cu o celulă vie sau moartă. În fiecare generație, o celulă vie supraviețuiește dacă are două sau trei vecine vii (dintre cele opt căsuțe din jurul ei) și moare în orice alt caz; o căsuță moartă se naște dacă are exact trei vecine vii. Din reguli atât de simple apar figuri care stau pe loc, care oscilează, care se deplasează pe tablă (planoarele) și chiar tunuri care produc planoare întruna.

Poți încerca și alte reguli cu aceeași idee, precum HighLife sau Zi și noapte. Totul se calculează pe dispozitivul tău și nu se trimite nimic către vreun server.

Lucruri de reținut

• Tabla are o mărime fixă. Cu marginile conectate, ce iese pe o parte reintră pe cealaltă; fără conectare, ce ajunge la margine se stinge lovindu-se de un perete.
• Modelele mari, precum tunul lui Gosper, au nevoie de o tablă de cel puțin 48 × 48 ca să încapă întregi.
• Pe o tablă finită nu există infinitul jocului original: unele figuri (precum R-pentomino) se termină altfel decât pe un plan nelimitat.
• Setările (mărime, viteză, regulă) se păstrează doar în acest browser. Desenul nu se păstrează.

Întrebări frecvente